Formele majore de relief ale continentelor

 

   Munții sunt  cele mai înalte  forme de relief de pe suprafața pământului. În funcție de modul în care s-au format, aceştia sunt de încrețire sau vulcanici. Munţii de încreţire sunt cei care au luat naştere din ciocnirea a două plăci tectonice prin încrețirea marginilor plăcilor tectonice ( Munții Alpi, Munții Carpați, Munții Himalaya ). Înălțimea depășind  800 m. Munții vulcanici, formați din depuneri de lavă, ca urmare a erupțiilor vulcanice (Kilimanjaro, Fuji, Mauna Loa, Călimani etc.).

Munții se mai deosebesc după vârstă (munți vechi și munți tineri) și după tipurile de roci din care sunt alcătuiți (de exemplu, munții formați din șisturi cristaline sau granite sunt mai înalți și mai masivi decât munții formați din roci sedimentare). De obicei munții apar grupați și formează lanțuri muntoase cu lungimi de sute și mii de kilometri (de exemplu Cordilierii din America de Nord, Anzii din America de Sud, Alpii, Carpații din Europa etc.). Când apar izolați poartă numele de masive. Cei mai înalți munți de pe glob sunt Munții Himalaya, care au în vârful Chomolungma (Everest) altitudinea de 8 850 m.

                                Munții Himalaya - Munți formați prin încrețirea scoarței terestre

                                                     Sursă: muntii himalaya - Bing images

                                                      Muntele Fuji - Munte vulcanic

                                                                Sursă: fuji - Bing images

  Munții sunt formați din:

- versanţii (suprafețele înclinate);

- culmile (au formă prelungită);

- vârfurile şi poalele.           

    Munții sunt fragmentați de văi, prin care curg râuri, de depresiuni (locuri joase înconjurate din toate părțile de munți), de pasuri ( locuri mai joase, prin care se face trecerea dintre doi munți învecinați sau dintre două vârfuri), și trecători (locuri joase, situate pe văile apelor curgătoare, care permit traversarea acestora).

                                                 Sursă: componentele unui munte - Bing images

  Podişurile sunt forme de relief cu înălțimi ce variază între câteva sute de metri şi câteva mii de metri. Podişurile nu au vârfuri, ci sunt relativ netede, iar versanții sunt abrupți, în raport cu zonele învecinate.  Podişurile se formează prin erodarea munţilor pe parcursul a milioane de ani.

Podișul Tibet este cel mai înalt podiș de pe Terra ( altitudinea medie: 4.785 m ). 

                                                         Sursă: podisul tibet - Bing images

  Dealurile sunt forme de relief cu înălțimi ce variază între 300 şi 1000 m.

Dealurile se formează prin depunerea de sedimente, transportate de apele curgătoare sau erodarea unor munţi şi podişuri.

                                                              Sursă: dealuri - Bing images

 

  Câmpiile sunt forme de relief majore caracterizate prin altitudini joase (până în 300 m). Suprafața lor este netedă, versanții lipsesc (dacă există, sunt foarte scurți), iar văile sunt foarte puțin adânci.

 Câmpiile se formează prin erodarea unor forme de relief mai înalte (munți, podişuri), prin depunerea materialelor transportate de râuri la poalele unor munți sau în lacuri şi prin retragerea apelor unei mări.

                                                         Sursă: campii - Bing images

  

  Raportat la România, relieful se caracterizează printr-o mare diversitate și complexitate. Din întreaga suprafață a României, 28% este ocupată de munți ( peste 800 m altitudine ), 42% de dealuri și podișuri ( 200-800 m altitudine ) și 30 % de câmpii ( sub 200 m altitudine). 

                                                  Sursă: relieful romaniei- Bing images

                                                       

                              https://ro.wikipedia.org/wiki/Form%C4%83_de_relief