Relieful

 

    Relieful:

    Scoarța terestră acoperă ca o crustă mantaua și este de două feluri: scoarță oceanică și scoarță continentală.

Cele două tipuri de scoarță terestră diferă prin rocile din care sunt alcătuite. Scoarța oceanică este formată dintr-o pătură de roci bazaltice, acoperită pe alocuri de roci sedimentare. Scoarța continentală este mai groasă, peste rocile bazaltice existând o pătură de roci granitice și o pătură de roci sedimentare. Cu toate că este mai groasă, scoarța continentală este mai ușoară decât scoarța oceanică.

Scoarța Pământului nu constituie un înveliș continuu, unitar. Ea este formată din blocuri (bucăți) de scoarță, diferite ca mărime și alcătuire, numite plăci tectonice sau plăci litosferice, care se afundă în magmă și se deplasează unele în raport cu celelalte, datorită curenților magmatici.




După mărime sunt:

- plăci majore sau macroplăci: Euroasiatică (1), Nord-Americană (2), Sud-Americană (3), Pacifică (4), Indo-Australiană (5), Africană (6) și Antarctică (7);

- plăci mijlocii sau mezoplăci, care au rezultat din fragmentarea marginilor plăcilor mari;

- plăci minore sau microplăci, destul de numeroase, provenite, în principal, din fragmentarea celorlalte două tipuri.


   Plăcile tectonice se deplasează continuu, dar cu o viteză atât de mică (circa 3 – 4 cm pe an) încât noi nu simțim. Chiar în acest moment, Placa Africană, de exemplu, se apropie de Placa Euroasiatică, provocând erupția unui vulcan sau declanșarea unui mic cutremur. Asta înseamnă că, fără ca noi să percepem acest fenomen, Marea Mediterană se îngustează de la an la an și că, la un moment dat, peste milioane de ani, va dispărea.

Relieful este considerat o abatere a suprafeței litosferei față de un plan de referință general sau local.

   Acesta reprezintă baza unui macrosistem pe care îl alcătuiește împreună cu alte cinci elemente esențiale, și anume apa, atmosfera, biosfera, solul și omul. Ca sistem este alcătuit dintr-o infinitate de elemente ( forme de relief ) cu  dimensiuni, geneză, evoluție și vârstă diferite.

După mărime, dar şi după modul în care s-a format, relieful este clasificat în mai multe categorii:

- continente şi bazine oceanice;

- forme majore de relief ale continentelor şi ale bazinelor oceanice;

- forme minore de relief (în cadrul formelor majore de relief ale uscatului).

                                                                   

                                       

                                                        https://ro.wikipedia.org/wiki/Relief


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formele majore de relief ale bazinelor oceanice

Imagine
        Relieful bazinului oceanic este despărțit de relieful continentului prin linia țărmului, de-a lungul căreia se realizează contactul dintre apă și uscat. Această linie corespunde nivelului apei oceanice și marine și are altitudinea de zero metri (0 m). De la acest nivel începe măsurarea înălțimilor (altitudinilor) reliefului continentelor și adâncimilor reliefului bazinelor oceanice. Țărmul este supus acțiunii apelor oceanice sau marine (acțiune de eroziune și depunere), aspectul său modificându-se permanent. Ca urmare, linia țărmului prezintă o serie de neregularități numite articulații sau crestături. Sub nivelul apei, în oceane, se întâlnesc forme de relief diferite de cele întâlnite pe continente. Acestea sunt: platforma continentală, abruptul (versantul) continental, câmpia abisală (fundul oceanului), gropile abisale (fose) şi dorsalele oceanice.   Prin platformă continentală sau platou continental (numită uneori, în mod impropriu șelf) se înțelege acea zonă a fundului
Citiți mai multe

Formele majore de relief ale continentelor

Imagine
      Munții sunt   cele mai înalte   forme de relief de pe suprafața pământului. În funcție de modul în care s-au format, aceştia sunt de încrețire sau vulcanici. Munţii de încreţire sunt cei care au luat naştere din ciocnirea a două plăci tectonice prin încrețirea marginilor plăcilor tectonice ( Munții Alpi, Munții Carpați, Munții Himalaya ).  Înălțimea depășind   800 m. M unții vulcanici, formați din depuneri de lavă, ca urmare a erupțiilor vulcanice (Kilimanjaro, Fuji, Mauna Loa, Călimani etc.). Munții se mai deosebesc după vârstă (munți vechi și munți tineri) și după tipurile de roci din care sunt alcătuiți (de exemplu, munții formați din șisturi cristaline sau granite sunt mai înalți și mai masivi decât munții formați din roci sedimentare). De obicei munții apar grupați și formează lanțuri muntoase cu lungimi de sute și mii de kilometri (de exemplu Cordilierii din America de Nord, Anzii din America de Sud, Alpii, Carpații din Europa etc.). Când apar izolați poartă numele de masi
Citiți mai multe